Creşterea economică reprezintă problema-cheie a vieţii tuturor popoarelor şi ţărilor, însă un progres economic nu poate fi calificat ca o creştere, dacă nu este însoţit de un progres spiritual şi social general.       
  Economia naţională parcurge o dificilă etapă de tranziţie, în care trecerea de la economia de comandă spre cea de piaţă necesită  intense căutări şi soluţii pentru atingerea râvnitelor obiective de creştere economică. Economia se află într-o profundă criză exprimată printr-un declin de producţie în toate sectoarele, dezindustrializare, dezechilibre (la cerere-ofertă, balanţa de plăţi, buget public), iar pe parcursul ultimilor ani, şi prin deprecierea monedei naţionale. Starea de criză este alimentată de existenţa unui mecanism economic care nu stimulează creşterea economică, având mai degrabă o orientare socială decâ una economică.
    De aceea s-a găsit oportună cercetarea complexă a problemelor de politică macroeconomică, de armonizare a politicilor sectoriale şi de stimulare a deciziilor economice. ÃŽn condiţiile de reformare radicală a economiei, elaborarea unor preveziuni de anticipare a deciziilor de politică macroeconomică şi de dezvoltare social-economică este o problemă dificilă care impune perfecţionarea sistemului de prognoză, bazat pe fluxurile materiale.
Actualmente, lipseşte un sistem eficient de analiză şi previziune economică, bazat pe indicatorii din sistemul conturilor naţionale, care ar permite organelor de decizie de a estima, în mod complex, formarea echilibrelor economice, inclusiv a cererii şi ofertei globale, care ar genera diverse variante de alternativă privind simularea politicii macroeconomice şi ar coordona interacţiunea nivelurilor macro- şi microeconomic.
Analiza la nivelul macro a proceselor economice, simultan cu abordarea lor dinamică, a conturat noi concepte, printre care şi cele de creştere şi dezvoltare economică. Din multitudinea de noţiuni utilizate pentru a investiga procesele macroeconomice, frecvenţa cea mai mare o au termenii de creştere, dezvoltare, progres tehnic, evoluţia economică, ciclu economic etc. universal.
Creşterea economică se derulează într-un anumit cadru spaţial şi temporal. ÃŽn timp, rezultatele macroeconomice pot înregistra, sub aspect cantitativ, creşteri, stagnări şi chiar scăderi. Deci, creşterea economică nu trebuie înţeleasă ca fiind un proces liniar.
Prin conţinutul său, creşterea economică înseamnă o evoluţie pozitivă, ascendentă a economiilor naţionale, a diferitelor supersisteme internaţional-mondiale, pe termen mediu şi lung, dar care nu exclude oscilaţii conjuncturale, chiar şi regrese economice temporale. Apreciem că o economie naţională, un supersistem, înregistrează o creştere economică când se bazează pe existenţa tendinţei creşterii pozitive reale, în cadrul unui orizont de timp corespunzător.
Utilizarea conceptelor de „creştere economică zero şi de „creştere economică negativă corespunde unor raţiuni de politică economică şi nu unor meditaţii teoretice.
„Creşterea economică zero, menţionată pentru prima oară într-un raport către Clubul de la Roma, intitulat „Limitele creşterii, semnifică situaţia în care rezultatele economice absolute şi populaţia totală sporesc în acelaşi timp, nivelul agregatelor pe locuitor rămânând constant.
Pe planul politicii economice, o asemenea rată de creştere este argumentată de promotorii ei ca fiind singura reacţie socială normală faţă de caracterul tot mai restrictiv al resurselor naturale şi de destabilizare tot mai pronunţată a echilibrului ecologic. ÃŽn consecinţă, societatea ar trebui să limiteze voluntar ritmul creşterii economice. O astfel de opţiune este discutabilă. Dacă pentru ţările dezvoltate şi puternic dezvoltate ea ar putea să pară acceptabilă, pentru ţările cu nivel economic redus ar însemna menţinerea sau chiar accentuarea decalajelor lor în raport cu acestea, cu consecinţe grave asupra dinamicii echilibrului înaintării comune, sărăciei generale a indivizilor şi comunităţilor.
„Creşterea economică negativă sau descreşterea economică evidenţiază acea situaţie în care, pentru un anumit timp, rezultatele macroeconomice pe locuitor au o tendinţă de scădere, menţinându-se însă sub control o serie de corelaţii fundamentale de echilibru, ceea ce presupune compromisuri rezonabile pe planul eficienţei economice şi al bunăstării sociale.
„Creşterea economică negativă exprimă intenţia de legitimare a unei situaţii de fapt sau a unei perspective nefavorabile.
Creşterea economică exprimă acele modificări ce au loc într-un anumit orizont de timp şi într-un anumit spaţiu, în sporirea dimensiunilor agregatelor macroeconomice pe locuitor, în strânsă legătură cu factorii lor determinanţi.
Aceste rezultate pot fi măsurate prin intermediul unor indicatori sintetici semnificativi pentru aprecierea dinamicii economice a unei ţări. Din multitudinea acestor indicatori, o semnificaţie relevantă o au, produsul intern brut, produsul naţional brut şi venitul naţional, în termeni reali, atât pe total, cât şi pe locuitor.