Fenomele atmosferice deosebite (ceaţa, bruma, chiciura, poleiul, descărcările electrice,etc) influenţează condiţiile in care se desfăşoară diferite activităţi turistice.
� � Ceaţa este frecventă in perioadele reci şi umede ale anului şi mai rar, ori cu totul limitat, in intervalul de timp cald. In medie, in decursul unui an exista circa 240 zile de ceaţă, fenomenul intâlnindu-se pe culmile cele mai inalte ale munţilor in spaţiile depresionare in lungul culoarelor de văi.
� � Bruma este un fenomen prezent din ultima decadă a lunii septembrie. Formarea brumei se produce frecvent in lunile martie şi aprilie in condiţiile de coborâre a tempereturii sub 0ºC, iar in anii mai reci in mod accidental, până in a doua decadă a lunii mai.
� � Chiciura este fenomenul zilelor şi noptilor foarte reci şi umede, la care se adaugă şi acţiunea vântului.
� � Poleiul este present, cu o frecvenţă redusă din prima decadă a lunii noiembrie devenind obişnuit pe timp de iarnă.
� � Descărcările electrice se produc in Munţii Semenic incepând de la sfârşitul lunii aprilie in condiţiile pătrunderii maselor de aer cald şi umed din sud-vest şi vest. In intervalul mai –iunie fronturile de oraje şi intensificări trecătoare ale vântului se pot transforma in vijelie şi furtună. In iunie august, formaţiile de nori cu dezvoltare mare pe verticală (cumulo-nimbus-congestus, fracto-nimbus) generează in acest spaţiu montan căderi de grindină, fenomenul fiind posibil uneori pe suprafeţe mai mari manifestându-se chiar de la poalele Semenicului pâna pe culmile cele mai inalte ale acestuia.
























� � 4. Elemente de hidrografie

� � Masivul Semenic se individualizează ca un important “rezervor” de ape. Regimul precipitaţiilor atmosferice, deosebit de bogat, asigurǎ permanent un volum substanţial de ape, in pânze freatice, izvoare, cursuri de ape, bazine lacustre artificiale şi mlaştini. Drenajul adânc şi infiltraţia intense determinǎ prezenţa mai multor orizonturi de ape freatice de o calitate potabilǎ deosebitǎ. Debitele apelor subterane sunt cuprinse intre 2,8 şi 7,5 l/s/km 2.

� � Apele curgǎtoare cu dimensiuni variate şi debite bogate, strǎbat Munţii Semenic in toate direcţiile.
� � Timişul izvorăşte de sub vârful Semenic de la circa 1410 m altitudine din perimetrul unor izvoare şi turbării de inălţime (tinoave).
- primul sector, de la obârşie şi până la extremitatea sud-estică a localităţii Gărâna, este cunoscut sub numele de pârâul Semenic, având bazinul hidrografic cu o suprafaţă de 29,5 km2 , iar lungimea cursului de 11,4 km.
- in aval de Gărâna, pe un traseu de 6,3 km lungime, cursul Timişului este cunoscut sub numele de Grădişte.
- de la lacul “Trei Ape” in jos, pe tot parcursul său, râul poartă denumirea de Timiş.
� � In perimetrul munţilor Semenic şi sectoarele de la poalele acestora, Timişul işi desfăşoară valea pe o distanţă de circa 70 km, iar bazinul hidrografic acoperă o suprafaţă de 632 km2 din ansamblu sistemului hidrografic care măsoară o arie de 5248 km2.
� � Bazinul hidrografic al Timişului se prezintă bine dezvoltat in sectorul montan inalt, unde primeşte numeroşi afluenţi:
- Brebu , cu o lungime de 5,7 km şi o suprafaţă a bazinului de 16,3 km2;
- Teregova, având o lungime de 15,3 km, ocupă un areal de 53,6 km2 ;
- Criva, pe valea căruia pătrunde calea ferată şi şoseaua modernizată care trec peste Poarta Orientală (pasul Domaşnea, 515 m altitudine).