După prăbuşirea regimului comunist, în 1989, interesul pentru piaţa turistică românească a cunoscut o oarecare creştere, dar pentru o scurtă perioadă de timp. Privatizarea unităţilor economice şi restructurarea industriei româneşti, decolectivizarea defectuoasă şi împroprietărirea ţărănimii, corelate cu o politică  incoerentă, contradictorie şi o legislaţie deficitară, au declanşat o serie de fenomene sociale, demografice şi economice negative, concretizate prin creşterea şomajului, scăderea nivelului de trai, sărăcirea populaţiei la cote alarmante. Această stare de fapt este reflectată şi de evoluţia fenomenului turistic românesc, ştiut fiind că există o legătură indisolubilă între acesta şi bunăstarea populaţiei.
Fenomenul turistic este un proces dinamic, datorită tendinţelor de expansiune/regresie, de intensificare/atenuare ritmică pe care acesta le are de-a lungul traseului său evolutiv, care în plan general nu afectează capacitatea de dezvoltare continuă a unei regiuni cu potenţial turistic şi care prin natura lor generează schimbări şi transformări de bunuri şi valori individuale şi, nu în ultimul rând, de modele culturale. Potenţialul turistic, reprezentat de resursele atractive şi infrastructură, este factorul static al fenomenului analizat, motivând existenţa acestuia. Elementul dinamic al procesului este asigurat de turist care valorifică însuşirile calitative ale resurselor şi apelează la serviciile infrastructurii.
Mediul geografic este substratul şi generatorul fenomenului turistic care grupează într-un ansamblu unitar toate elementele care contribuie la desfăşurarea activităţilor turistice, de la substratul geologic până la factorul uman. Diversitatea componentelor mediului fizico-geografic din România justifică existenţa unui potenţial turistic natural deosebit de variat şi complex, reprezentând principalul factor al dezvoltării turistice în România. Importanţa acestuia din punct de vedere turistic este reflectată de următoarele caracteristici: este resursă turistică de vârf; fundal pentru desfăşurarea unor activităţi turistice motivate de alte atracţii (antropice în primul rând); suport material al tuturor activităţilor turistice.
Elementele componente ale mediului geografic, ca atracţii şi resurse turistice potenţiale, sunt localizate în principal în aria montană, pe litoralul Mării Negre şi în Delta Dunării, urmate de regiunile de dealuri, podişuri şi câmpii. Diversitatea peisajului este generată de structura geologică şi de formele de relief, de alternanţa culmilor montane şi deluroase cu depresiunile şi culoarele de vale, de diferenţierile altitudinale, etc., ce atrag după sine varietatea vegetaţiei şi faunei, care-i sporesc atractivitatea.