Ecoturismul reprezintă cea mai vaoroasă formă de manifestare a turismului durabil. Ideea de turism durabil este de dată mai recentă, pentru că îşi are originea în ideile Conferinţei de la Rio din 1992. Aceasta a apărut în scopul ocrotirii naturii pentru viitor, îndeosebi a speciilor fragile şi a pădurilor tropicale. Ca urmare, componenţa de mediu este foarte puternică.
Partizanii ecoturismului s-au pronunţat pentru susţinerea acestuia prin faptul că permite late forme de gestionare a resurselor turistice valoroase.
La nivelul Uniunii Europene, încă din 1992, s-a iniţiat un program de susţinere a 17 proiecte pilot turism şi mediu care au cuprins practic întreaga Europă. Aceste proiecte au fost prezentate în cursul unei reuniuni a circa 40 de experţi, la Berlin (ITB) în martie 1995. Această primă iniţiativă U.E. a condus la:
- o reţea de experţi în turism durabil, numită Ecothaus care a dezvoltat o bancă de proiecte pilot şi date, precum şi un buletin informativ intitulat Ecoletter;
- realizarea a două lanţuri hoteliere ecologice;
- crearea de manuale şi module privind formarea gestiunii de mediu;
- iniţierea unor modele de planificare regională.
Prin noţiunea de ecoturism, spaţiul este privit sub dublul aspect, şi anume: pe plan cantitativ, prin capacitatea de primire a teritoriului, care poate fi naturală sau creată, şi pe plan calitativ, prin activitatea sa sau prin valoarea turistică a teritoriului, care poate fi naturală sau creată.
Dezvoltarea ecologică a turismului în zone turistice de maxim interes vizează în principal patru planuri:
! economic. Prin creşterea gradului de valorificare a resurselo, îndeosebi a celor mai puţin cunoscute, prin reducerea presiunii asupra celor mai intens exploatate;
! ecologic. Prin asigurarea utilizării raţionale a tutror resurselor, reducerea şi eliminarea deşeurilor, reciclarea lor, asigurarea conservării şi protecţiei mediului, scăderea procesului de sustragere a terenurilor agricole şi forestiere din circuitul agricol şi silvic;
! social. Prin sporirea numărului de locuri de muncă, menţinerea unor meserii tradiţionale, atragerea populaţiei în practicarea diferitelor forme de turism;
! cultural. Prin valorificarea elementelor de civilizaţie, artă şi cultură deosebite, care exprimă o anumită identitate culturală şi dezvoltă spiritul de toleranţă.
Odată stabilită importanţă ecoturismului ca suport al dezvoltării durabile a turismului la nivelul organismelor mondiale, acesta a început să fie acceptat în tot mai multe ţări. Astfel, în urma Conferinţei Mondiale asupra Mediului şi Dezvoltării de la Rio de Janeiro din 1992. Organizaţia Mondială a Turismului a relizat un program de adaptare a Agendei 21 la necesitatea de dezvoltare durabilă a turismului, care, în principal, se axează pe nouă priorităţi: