Funcţia de bază a unei bănci în economie este creditarea, funcţie care le conferă bancilor responsabilităţi majore privind promovarea unei economii bazate pe criteriul eficienţei şi rentabilităţii.
Activitatea de angajare şi acordare a creditelor şi cea de asumare a riscurilor se bazează pe resursele proprii şi atrase ale băncilor. Elementele de analiză care stau la baza asumării de către bancă a unor angajamente sunt:
a)încadrarea în strategia generală a băncii, care presupune prudenţă bancară şi calitatea portofoliului de credite;
b)cunoaşterea clienţilor;
c)garantarea, rambursarea şi recuperarea creditelor.
Potrivit statutului său de organizare şi funcţionare aprobat prin H.G. nr. 1195/1990, B.C.R. acordă clienţilor săi credite în lei şi în valută pe termen scurt de până la 12 luni, pe termen mediu până la 5 ani şi pe termen lung de peste 5 ani în condiţiile stabilite de lege, cu asigurarea resurselor corespunzătoare şi a respectării dispoziţiilor din normele metodologice privind activitatea de creditarte nr.1/2000.
Aşa cum se specifică la punctul 2 din Principiile şi regulile generale privind activitatea de creditare, din aceste norme: “operaţiunile de acordare a creditelor au la bază prudenţa bancară ca principiu fundamental ce caracterizează întreaga activitate a băncii”.
Prudenţa bancară, care capătă o importanţă specială în procesul de aprobare a solicitărilor de credite, presupune acceptarea unor riscuri în funcţie şi corelaţie cu profitul care se prevede a fi obţinut, cuantificabil şi acceptabil după termenul scadent. De altfel punctele 3 şi 4 ale Principiilor de creditare din N.M. nr.1/2000 B.C.R. specifică: “Activitatea de creditare se bazează, în primul rând, pe analiza viabilităţii şi realismului afacerilor în vederea identificării şi evaluării capacităţii de plată a clienţilor, respectiv de a genera venituri şi lichidităţi ca principală sursă de rambursare a creditului şi de plată a dobânzii. Determinarea capacităţii de plată a clienţilor se face prin analiza aspectelor financiare şi nefinanciare ale afacerilor atât din perioadele expirate cât şi din cele prognozate”.
“Acordarea creditelor trebuie să fie avantajoasă atât pentru bancă, deoarece prin extinderea şi diversificarea portofoliului de credite poate obţine profit suplimentar, cât şi pentru clienţi, care pe seama creditelor pot să-şi dezvolte afacerile, să obţină profit şi, pe această bază, să ramburseze împrumuturile şi să-şi achite dobânzile”.
“Creditele trebuie să fie în toate cazurile garantate, iar volumul minim al garanţiilor constituite trebuie să acopere datoria maximă a împrumutului către bancă, formată din credite şi dobânzi. Banca are dreptul să verifice la clienţii săi existenţa permanentă şi integritatea garanţiilor asigurării pe toată perioada creditării, respectarea condiţiilor în care s-a acordat creditul, modul cum acesta este utilizat, iar în cazul în care se constată încălcarea prevederilor contractuale, să retragă creditele înainte de scadenţa stabilită sau, în lipsă de disponibilităţi, să le treacă la credite restante şi/sau îndoielnice şi să urmărească rambursarea acestora în ordinea stabilită prin lege”. (punctul 9, “Principii generale de creditare” N.M. nr.1/2000)
Cunoaşterea clienţilor decurge ca o cerinţă importantă a relaţiei bancă-clienţi. Aceasta obligă la analiza afacerilor clienţilor, evoluţia în perioada trecută şi perspectivele de viitor, modul în care s-au cuantificat relaţiile anterioare cu banca, capacitatea managerială în general, performanţele de ansamblu ale acestora.(procesul de acordare)
Aşa cum se precizează la punctul 6 din Principiile generale de creditare “Banca are obligaţia să analizeze şi să verifice, iar împrumutatul să� pună la dispoziţie toate documentele şi actele din care să rezulte natura activităţilor desfăşurate, credibilitatea, situaţia patrimonială, rezultatele economico-financiare, capacitatea managerială şi orice alte documente şi date care să permită evaluarea potenţialului economic, organizatoric şi financiar al clientului”. Procesul de acordare a creditelor se bazează pe metoda analizei financiare complexe a celui ce contractează împrumutul de la bancă, ceea ce dă posibilitatea interpretării cît mai reale a datelor în evoluţia lor. Organizarea activităţii de creditare într-un departament de credite facilitează urmărirea corespunzătoare a creditelor acordate, până la rambursare.
Pe toată durata creditării, agenţii economici beneficiari de credite au obligaţia să pună la dispoziţia băncii un exemplar din bilanţul contabil, situaţiile contabile periodice şi orice alte documente solicitate de bancă.
Această obligaţie va fi prevăzută ca o clauză distinctă în contractul de credite. “Creditele se acordă la cererea agenţilor economici care îndeplinesc cumulativ condiţiile:
-sunt constituiţi potrivit legii;
-posedă capital social vărsat potrivit statutului;
-desfăşoară activităţi legale şi eficiente potrivit actului � � � �
� � � � � � � � � � de înfiinţare şi statutului de funcţionare.

Pot beneficia de credite şi agenţii economici ale căror activităţi sunt subvenţionate, cu condiţia ca rezultatele financiare să se încadreze în subvenţia cuvenită:
-îndeplinesc un nivel optim al indicatorilor de bonitate
-din analiza fluxului de lichidităţi rezultă că există
posibilităţi reale de rambursare la scadenţă a ratelor
din credit şi plata dobânzilor aferente;
-prezintă garanţii materiale şi morale pentru utilizarea
cu eficienţă a împrumutului, rambursarea integrală la
scadenţă a creditului şi plata dobânzilor aferente;
-valoarea garanţiilor materiale acceptate este mai mare
sau cel puţin la nivelul creditelor solicitate şi a
dobânzilor aferente, calculate pe întreaga perioadă de
creditare. În cazul creditelor pe termen mediu şi lung,
valoarea garanţiilor va trebui să, acopere, la acordare,
nivelul împrumutului şi dobânzilor aferente, calculate
pentru o perioadă de cel puţin 12 luni. În astfel de
situaţii, se va stabili prin acte adiţionale la contractul
de împrumut ca nivelul garanţiilor să acopere valoarea
împrumutului acordat şi a dobânzilor calculate pentru
următoarele 12 luni;
-au deschise conturi la una din unităţile teritoriale ale
băncii;
-prezintă situaţia angajamentelor din conturile
deschise la alte societăţi bancare şi a garanţiilor
aferente;
-acceptă clauzele din contractul de credite (Punctul 12
din Principiile generale de creditare)