De ce este atât de deosebit un Harley-Davidson ? Există numeroase mituri despre această maşinărie puternică – mituri care sfidează orice explicaţie raţională. Anul acesta, legendarul motor îşi sărbătoreşte a 100-a aniversare – o sută de ani în care a fost obiectul multor dorinţe pline de pasiune.
În Milwaukee, în anul 1903, Bill Harley şi Arthur Davidson au construit o motocicletă şi au denumit-o "Silent Frey Fellow" – “Amicul tăcut”. Cei doi tineri lucrau într-o căsuţă de lemn, pe al cărei perete lateral pictaseră cuvintele "Harley-Davidson Motor Co." Aşa s-a născut legenda.
În primul an au fost construite numai trei motoare. Producţia s-a extins apoi şi cei doi pionieri au construit opt motociclete în 1905 şi 50 în 1906.
În 1907, fondatorii au decis să îşi listeze compania în Registrul Companiilor, sub numele de Harley Davidson Motor Company Incorporated. După numai doi ani, tânăra companie avea 35 de angajaţi, iar producţia anuală urcase până la 1 149 de motociclete.
Astfel fondată, compania a început să construiască primele motoare numite V-Twin, a căror particularitate o constituie unghiul de 45° al cilindrilor. Cu denumiri diferite, "Flathand," "Knucklehead," "Panhead" sau "Shovelhead," puternicele motoare V2, design-ul şi sunetul inimitabil au devenit simbolurile monştrilor Harley-Davidson.
Având 2 000 de angajaţi şi 28 980 de motociclete vândute, Harley-Davidson cucerise deja piaţa americană şi pe cea mondială în 1920.
Deşi în 1929 criza economică mondială a afectat şi compania Harley-Davidson, managementul inteligent a găsit soluţii şi pentru acea perioadă dificilă, şi pentru crizele de proporţii mai mici care au urmat. În 1994, de pe linia de producţie ieşea motocicleta Harley-Davidson cu numărul 2 milioane. La ora actuală, Harley Davidson rămâne unul dintre cei mai mari producători de motociclete la nivel mondial, o companie cu o istorie puternică şi un viitor la fel de promiţător.
Harley-Davidson: numele simbolizează acea combinaţie unică între un stil de high-tech senzual şi visul american al libertăţii şi aventurii, imortalizat în filmul clasic din 1969, Easy Rider, filmul care, în cele din urmă, a propulsat motocicleta la nivelul de simbol.
Fericirea este făcută din crom şi oţel.

Începuturile motocicletei

În 1867, inginerul american Sylvester Howard Roper a inventat prima maşinărie cu motor pe două roţi. Această motocicletă cu doi cilindri şi motor cu aburi, alimentat cu cărbuni, arăta ca un hibrid între o rablă de bicicletă şi racheta lui Stevenson.
Deşi lumea nu s-a prea înghesuit să o cumpere, invenţia primitivă a lui Roper a anticipat multe dintre caracteristicile motocicletelor moderne – de pildă, acceleratorul controlat manual. Roper a murit la venerabila vârstă de 73 de ani, testând o nouă motocicletă. Motocicleta lui cu aburi este expusă la Muzeul Smithsonian din Washington DC.
Motocicleta propriu-zisă este, în general, considerată a fi ideea lui Gottlieb Daimler – care ulterior a făcut echipă cu Karl Benz, formând corporaţia Daimler-Benz.
Construită în 1885, Daimler Reitwagen (trăsura pe care se călăreşte) a fost concepută pe un cadru de lemn, cu motorul montat vertical, în centru.
De fapt, invenţia lui Daimler avea patru roţi – o roată în faţă, una în spate şi două roţi mici pentru stabilizare, montate pe arcuri, în lateral - aşa cum au acum copiii care abia învaţă să meargă pe bicicletă. Atingea modesta viteză de 12 m/h, prea mult însă, dacă ne gândim la roţile sale căptuşite cu metal, care zdrăngăneau cumplit.

Mecanisme

Cam în aceeaşi perioadă cu născocirea lui Herr Daimler, compania britanică Rover din Coventry lucra la un alt proiect de importanţă majoră în istoria bicicletei – bicicleta cu pedale. Această ‘bicicletă pentru siguranţă’, creată de ei, avea un cadru tubular, din metal, cu roţi de dimensiuni egale, cu spiţe din metal, şi era pusă în mişcare cu ajutorul unei manivele cu lanţ.
Desigur, acum suntem cu toţii familiarizaţi cu bicicletele, dar atunci a fost prima dată când oamenii au reuşit să se deplaseze rapid şi economic, prin propriile mijloace. Motocicleta a fost inventată pentru cei cărora le plăcea ideea, dar nu aveau chef să se complice pedalând.
Până în epoca primului război mondial, cele mai multe motociclete se confundau uşor cu bicicletele. În primul rând pentru că, de fapt, exact asta erau – nişte biciclete îmbunătăţite, cu un motor adăugat. Apoi, în 1895, compania franceză DeDion-Bouton a construit un motor care avea să facă posibilă producţia de masă şi utilizarea pe scară largă a motocicletelor.
Aceste motoare de categorie uşoară, în patru timpi, cu un singur cilindru, produceau 0,5 cai-putere, la numai 138cc. Erau suficient de mici pentru a se putea monta pe cadrul unei biciclete şi puteau fi plasate aproape de pământ, coborând centrul de greutate al motocicletei şi sporindu-i astfel stabilitatea.
Descris de istoricii ingineriei drept “părintele tuturor motoarelor de motocicletă”, modelul DeDion-Bouton era un miracol tehnic miniatural. Impacul său s-a făcut simţit pe ambele ţărmuri ale Atlanticului şi a fost copiat de toată lumea – inclusid de companiile Indian Motorcycle şi Harley-Davidson, aflate dincolo de Atlantic, în SUA.